Image via Wikipedia

Publicistul, traducătorul şi lingvistul Vlad Pohilă a acordat recent un interviu Radio România Liberă, din care selectăm pentru cititorii ATR Blog:

“Pentru noi limba română este un instrument de muncă, să spun aşa. Dar dacă ne limităm numai la asta atunci e trist, pentru că limba trebuie să fie şi o pasiune, trebuie să fie mai mult decât o pasiune, o dragoste şi, aş zice eu, o bucurie, cea mai mare, dar desigur şi o durere, cea mai mare, atunci când este agresată, când este neglijată. Astfel încât o abordare personală, cu mai multă atenţie, şi de aici se naşte şi bucuria de a utiliza limba, de a te exprima, de a căuta nuanţele şi aspectele frumoase, pentru că sunt atât de multe.

Mulţi nici nu înţeleg că atunci, prin 1988-1989, mulţi au descoperit splendorile limbii române, când s-au dărâmat nişte bariere. Acum, când româna a devenit mai liberă, când există un acces nelimitat la cărţi, la alte surse de informare, de apropiere de limba română, s-a uitat.

Noi, am crescut într-o perioadă de interdicţii şi în multe sensuri româna era mărul oprit, căutam acest măr, şi atunci când ziceam că l-am descoperit în toată splendoarea îl ţinem ca pe o comoară fără de preţ. Alţii nu au această bucurie şi îmi pare rău de cei care nu o pot avea.”

Pentru a asculta înregistrarea interviului cu Vlad Pohilă faceţi clic aici: http://www.europalibera.org/audio/Audio/324012.html

Articolul complet poate fi citit pe site-ul Radio Europa Liberă.

Vlad Pohilă este licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975); a făcut studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987).

A lucrat ca ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, a studiat unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă).

S-a impus ca autor de articole pe teme culturale (literatură, artă, învățământ, starea limbii române în Republica Moldova, sociolingvistică, etnologie ș.a.), prin articole și emisiuni radiofonice de cultivarea limbii. A publicat în ziare și reviste din Chișinău povestiri și nuvele. Editorial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), urmat de alte lucrări ce au ca obiect de preocuparea corectitudinea limbii române: Să citim, să scriem cu litere latine (1989), Grafia latină pentru toți (1990). A colaborat în calitate de redactor și / sau autor, uneori și traducător, la importante surse de referință, precum: Dicționar enciclopedic moldovenesc (DEM, 1989); Dicționarul universal al limbii române de L. Șăineanu (1998); Dicționar rus-român (2000), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române – DEXI (2007).