Ziarul Financiar a publicat recent un articol scris de Daniel Nicolescu pe tema testelor de traducere şi a altor aspecte din activitatea traducătorilor de carte.

De curând, o stimabilă şi plină de bune intenţii editoare m-a contactat ca să-mi propună o colaborare. Era vorba despre o traducere, iar solicitarea a fost făcută în termeni nu doar politicoşi, ci şi profesionişti. Mi-a povestit subiectul cărţii, mi-a înşirat câteva vorbe despre autor (cvasi-necunoscut la noi) şi m-a avertizat în legătură cu gradul de urgenţă al apariţiei lucrării. Nu în ultimul rând, mi-a spus, decorându-şi discursul cu câteva scuze de circumstanţă, că trebuie să dau un test de traducere… Mai precis să transpun în româneşte nişte pagini din cartea ce urma să fie publicată, astfel încât specialiştii editurii să-mi poată evalua competenţa. Muţenia mea ulterioară nu a însemnat ezitare, nici, Doamne fereşte, ofensă (omul îşi alege colaboratorii, pe banii şi prestigiul lui, cum pofteşte; vrei, bine, nu, uraa şi la gară!), ci, pur şi simplu, o amorsare a unei suite de amintiri sumbre.

Articolul complet poate fi citit în Ziarul Financiar.