În 26 martie 2009 a încetat din viaţă domnul conferenţiar doctor Tudor Ionescu. A fost absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai unde şi-a susţinut doctoratul în filologie şi a predat limba şi literatura franceză şi traductologia. Personalitate artistică complexă, a fost prozator, eseist, traducător, pictor şi sculptor, şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Traducătorilor din România.
Volumele sale publicate includ Glose franceze (Dacia, 1981, naratologie), Ţinuta obligatorie (Dacia, 1986, proză), Şi pe faţă şi pe dos (Dacia, 1989, proză), Sfârşit de vară pe râu (Dacia, 1993, proză), Avem examen la francă (Dacia, 2002, exerciţii de gramatică franceză), Ştiinţa sau/şi arta traducerii (Limes, Cluj, 2003, traductologie), Urme de condei (Limes, Cluj, 2004, eseuri de traductologie şi naratologie), Clujul din cuvinte (Cluj, februarie 2009). Îndrăgostit de oraşul său de adopţie, el a susţinut ani buni în revista Tribuna o rubrică despre “memoria” Clujului. În numărul 8 al ATR Flash (martie 2005), Emanuel Bod a publicat un interviu cu Tudor Ionescu despre cartea sa Urme de condei.
Pe lângă acestea, a publicat numeroase traduceri din autori francezi precum Apollinaire, Yves Bonnefoy, Proust, Baudelaire, dar şi din autori români. Traducător pasionat şi iubitor al jocurilor de cuvinte adora provocările intelectuale şi întotdeauna găsea soluţiile cele mai inspirate la dificultăţile de traducere. Fin cunoscător al nuanţelor lingvistice jongla cu multă naturaleţe cu argoul şi cu jargonul, dar în egală măsură şi cu limbajul elevat. Dovadă stau traducerile sale care abordează toate genurile literare: proză, teatru, poezie, eseuri. O listă mai largă a lucrărilor sale publicate se poate găsi pe pagina web a Catedrei de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Litere sau pe pagina web a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.
Spirit mucalit şi iubitor al micilor plăceri ale vieţii era mereu de vervă molipsitoare. Fire deschisă, plină de francheţe, slobod la gură, nu se sfia să spună lucrurilor pe nume, dar venind din partea lui acestea nu puteau supăra pe nimeni. Stilul său inimitabil l-a făcut foarte iubit şi popular printre studenţii săi care apreciau maniera originală şi insolită în care le împărtăşea din experienţa sa vastă în arta traducerii. Originalitatea şi imaginaţia sa bogată s-au manifestat vizibil şi în tablourile şi sculpturile sale care transformau obiecte obişnuite în opere abstracte şi complet surprinzătoare.
Plecarea lui Tudor Ionescu dintre noi lasă un mare gol în viaţa culturală clujeană. Familia, prietenii şi toţi cei care l-au cunoscut şi i-au apreciat operele îl vor regreta nespus, dar se vor putea bucura de roadele spiritului său creator.
Dumnezeu să-l odihnească!
Posted under Fără categorie
This post was written by Emanuel Bod on Martie 30, 2009
ATR Blog Home
Loading ...